Înțelegerea solicitărilor fizice și corespondentul acestora în crearea de energie pentru fotbaliștii profesioniști este fundamentală pentru nutriția sportivă și pentru asigurarea performanței.
Un jucător de fotbal profesionist întâmpină multe provocări pe durata unui meci, pe lângă solicitările fizice mai apar și stresul psihologic, prezența sau conștientizarea tactică, execuțiile tehnice, interacțiuni sociale cu coechipierii și cu echipa adversă, cu suporterii, iar toate aceste solicitări își pun amprenta asupra oboselii fizice și psihice.
Energia consumată în timpul unui meci de fotbal este rezultatul distanței totale parcurse și a vitezei la care această distanță a fost parcursă.
Fotbalul presupune activități fizice de tipul Stop and Go , cu o mare varietate de mișcări: de la mers, alergare ușoară, alergare de intensitate moderată sau mare, sprint, sărituri, schimbări bruște de direcție, decelerări etc.
Conform statisticilor rezultate în urma analizelor, majoritatea (mai mult de 80%) din distanță este acoperită prin mers și alergare de intensitate mică și moderată ceea ce pare surprinzător la prima vedere.
Ce este esențial este că perioadele cu exerciții fizice de mare intensitate sunt asociate cu momentele critice din timpul lui unui meci de fotbal.
Această deoarece acțiunile cheie dintr un meci, atunci când am înscris un gol sau am primit un gol, sunt în general precedate de un efort de intensitate mare sau foarte mare.
De aceea menținerea capacității de a putea susține un efort de intensitate mare sau maximal pe durata celor 90 de minute este de o importanță critică din punct de vedere al performanței având în vedere că multe dintre goluri se dau în ultima parte a meciurilor sau destul de multe meciuri se câștigă sau se pierd în minutele de prelungire.
Deși există anumite variații între poziția pe care joacă, nu sunt diferențe semnificative în legătură cu numărul de interacțiuni cu mingea și în general un jucător va interacționa cu mingea între 90 și 140 de ori pe meci însă timpul mediu de interacțiune este destul de scurt sau surprinzător de scurt.
Interacțiunea tipică/ de baza cu mingea este de pasă din prima sau preluare și pasă.
Jucătorii, în special la nivel de elită, primesc de obicei mingea într-un spațiu de 1 până la 5 m între el și adversar și deci un jucător are mai puțin de o secundă la dispoziție pentru a executa o tehnică de joc.
În medie, pe parcursul a 90 de minute un jucător va avea între 60 și 90 de secunde de posesie a mingii, ceea ce în concluzie ne arată că un jucător are în jur de 1% din timpul total de joc pentru a influența personal jocul prin interacțiunile lui directe cu mingea.
Obiectivul unui jucător este să își mențină capacitatea de alergare, de exercițiul fizic intens și de performanță tehnică pe durata întregului meci.
Totuși cercetările și analizele studiile ne arată că abilitatea jucătorilor de a performa exerciții fizice de intensitate mare este redusă spre sfârșitul meciurilor atât la fotbaliștii profesioniști de elită cât și la cei de nivel inferior.
În mod evident alergările de mare intensitate în repriza secundă sunt reduse comparativ cu prima repriză.
În general, pe parcursul a 90 de minute, volumul la alergărilor de mare intensitate este redus în perioada celor 15 minute de final chiar și la meciurile jucătorilor profesioniști de elită.
În absența unor strategii nutriționale bune volumul sprinturilor, alergările de mare intensitate și distanța acoperită sunt în general mai mici în a doua parte decât în prima parte a meciului.
Jucătorii de fotbal resimt o oboseală temporară in timpul unui meci și o accentuată oboseală permanentă spre sfârșitul meciului. Cauzele oboselii sunt multiple, iar pe noi ne interezează in mod special oboseala permanentă care apare în partea a doua a meciului, deoarece este asociată cu reducerea rezervelor de glicogen din mușchi și uneori și cu o deshidratare semnificativă.
Acestea sunt influențate 100% de strategia și practicile nutriționale ale jucătorului.
Spre deosebire de adulți care au o musculatură dezvoltată și pot stoca anumite cantități de glicogen(avem strategii speciale în acest sens), copiii și juniorii au nevoie de o strategie nutrițională adaptată specificului lor astfel încât să poată avea combustibilul necesar pentru efortul de mare intensitate necesar în momentele decisive ale meciului.
Incapacitatea unui tânăr sportiv de a mai face exercitii fizice intense(sprinturi repetate și mai lungi, sărituri, etc) ne indică terminarea combustibilului pentru acest tip de efort.
Înainte de a da vina pe neseriozitate, lipsă de antrenament, lipsă de motivație, etc haideți să vedem dacă sportivul mai poate, adică dacă mai are combustibil cu care să facă astfel de exerciții de intensitate mare. Foarte posibil să i se fi terminat benzina.
Pe curând
&
Spor în toate!
Leonard Munteanu
Nutriție Sportivă
0771 266 484